Acatistul Cuviosului Gherontie Cel Nebun Pentru Hristos

Graiul omenesc nu poate vesti mulțimea nevoinţelor tale, că ţi-ai îmbrăcat lucrarea, în lume, cu haina nebuniei pentru Hristos. Credinţa ai mărturisit-o cu sfântă pătimire şi pe oameni i-ai slujit cu multă iubire. Cuvioase Gherontie, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre!

Harul Sfântului Duh, Care a lucrat în tine din copilărie, te-a luminat cu înţelepciunea dumnezeiască şi te-a întărit întru mărturisirea Lucrării lui Dumnezeu în lume, cu toată fiinţa ta, pentru care îţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Evlavia cu care ţi-ai împodobit sufletul ai învăţat-o, mai întâi, de la mama ta Elena și ai lucrat-o minunat toată viața, nimic dorind mai presus de Dumnezeu. De nevoinţele tale s-au minunat și Îngerii, cu care împreună îţi cântăm:

Bucură-te, că Domnul a fost ajutorul tău puternic;

Bucură-te, că prin viaţa ta în trup, Îngerilor te-ai asemănat;

Bucură-te, că pe calea poruncilor ai umblat;

Bucură-te, că ai luminat munca prin rugăciune;

Bucură-te, că te-ai hrănit cu dulceaţa ostenelilor;

Bucură-te, că ai iubit viața călugărească;

Bucură-te, că inima ta s-a veselit întru Domnul;

Bucură-te, că răutăţile oamenilor le-ai acoperit cu dragoste;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Rănile sufletești şi trupești, primite de la cei care nu înțelegeau că tu nu mai poți trăi fără Dumnezeu, le-ai uns cu vinul și cu untdelemnul bucuriei sfinte și le-ai ars cu fierul înroșit al răbdării suferințelor. Ajută-ne și pe noi să aflăm bucuria Crucii şi să cântăm cu credinţă: Aliluia!

Ostenelile ți-au călit sufletul, făcându-l asemenea unui diamant strălucitor, prin fapte bune și de neclintit în credinţă, în timpul viețuirii tale la Mănăstirea Ciolanu şi la Episcopia Buzăului, sub aripa duhovnicească a protosinghelului Modest, rudenia ta iubită. Pentru nădejdea cu care ai dus viaţa călugărească, îţi cântăm cu dragoste:

Bucură-te, că ai lăsat totul pentru a-L urma pe Hristos;

Bucură-te, că sfintele slujbe ţi-au adăpat sufletul;

Bucură-te, că ai vestit adevărul Domnului;

Bucură-te, că, prin călugărie, ai murit pentru lume;

Bucură-te, că ai împlinit, toată viaţa, făgăduinţele monahale;

Bucură-te, că ai urcat, prin multe osteneli, treptele desăvârşirii;

Bucură-te, că ai dobândit darul deosebirii duhurilor;

Bucură-te, că ai biruit deplin uneltirile celui rău, care ţi s-a și arătat;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Nevoinţele la care ţi-ai supus trupul ţi-au întărit sufletul pentru crucea pe care aveai să o duci, luptând împotriva celor care doreau stingerea vieţii monahale în ţara noastră. În ajutor ţi-au fost şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte”, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Toate chinurile le-ai răbdat pentru comoara vieţii tale, Hristos Domnul, fără de Care spuneai că viața nu merită trăită. Pentru aceasta, lzvorul Vieţii te-a ținut în viață şi a trimis-o pe Maica Lui să te învețe să duci crucea nebuniei pentru Hristos, iar noi glăsuim ţie:

Bucură-te, că ai fost stâlp de credință, în Mănăstirea Ciolanu;

Bucură-te, că nu te-ai lepădat de Hristos în suferinţe;

Bucură-te, că ai tăiat deznădejdea cu securea rugăciunii;

Bucură-te, că nenumărate și neînchipuite pătimiri ai răbdat;

Bucură-te, că ai stat cu credinţă în fața stăpânitorilor lumii acesteia;

Bucură-te, că, prin descoperire, ai primit nevoința nebuniei pentru Hristos;

Bucură-te, că însăşi Maica Domnului ţi-a spus să mergi pe această cale;

Bucură-te, că, pentru toate acestea, lumea te-a socotit cu cei fără de minte;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Internările forțate în spitalele nebuniei lumești nu te-au doborât, Cuvioase, că puterea Preasfintei Treimi ţi-a păstrat mintea întreagă, pentru că Îi cântai neîncetat: Aliluia!

Evanghelia ţi-a fost călăuză și întărire, încă din tinereţe, că pe Cuvântul Vieţii L-ai vestit tuturor, dintr-o iubire dumnezeiască, pe care nicio stavilă nu o putea opri. Minunându-ne de îndrăzneala ta sfântă, îți cântăm:

Bucură-te, că ai fost mărturisitor neînfricat al credinţei;

Bucură-te, că nu te-ai lăsat de rugăciune şi de metanii, cu genunchii și fruntea la pământ;

Bucură-te, că și pe mai-marii atei ai țării i-ai îndemnat să creadă în Dumnezeu;

Bucură-te, că mult ai suferit pentru curajul tău;

Bucură-te, că ai fost lumină şi pentru cei din spitalele de psihiatrie;

Bucură-te, că Maica Domnului te-a scăpat din locurile de chin;

Bucură-te, că semnele loviturilor le-ai purtat pe trupul tău până la moarte;

Bucură-te, că nu i-ai judecat pe cei care te-au prigonit;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Noian de mărturii avem despre lucrarea ta între mireni, dar şi în mănăstiri, de care s-a folosit mulţime mare de oameni, „de la vlădică la opincă”, tineri şi bătrâni, că mergeai unde te trimitea Duhul Sfânt şi, pătruns de El, cântai: Aliluia!

Erai, Cuvioase Gherontie, precum cloșca ce îşi adună puii sub aripile sale ocrotitoare, unde să fie încălziţi de harul vindecător al lui Dumnezeu, care lucra prin „tratamentele” nebuniei tale pentru Hristos. Pentru minunile fără de număr, primite prin nevoinţele tale, îţi cântăm:
Bucură-te, că ai tămăduit nenumărate şi neştiute boli;

Bucură-te, că i-ai scos pe mulţi din ghearele morţii;

Bucură-te, că ai vindecat și cumplita boală a cancerului;

Bucură-te, că ai luat asupra ta neputinţe şi boli grave;

Bucură-te, că mulți au dobândit prunci prin mijlocirea ta;

Bucură-te, că duhul întristării dispărea acolo unde erai tu;

Bucură-te, că ai oprit tratamente care făceau rău bolnavilor;

Bucură-te, că îi trimiteai la doctori credincioși şi pricepuţi;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Bucurie îți era viaţa, că pentru toate mulțumeai neîncetat Preasfintei Treimi, Căreia te încredinţai în suferinţe şi în boli, cerând sănătate, ca să nu renunți la nevoinţele tale şi să nu rămâi lipsit de puterea slujbelor, spre a-l cânta şi în biserică: Aliluia!

Unirea creștinilor în jurul Bisericii și unirea familiei erau pentru tine semne ale prezenţei Duhului Sfânt, iar dezbinarea o vădeai ca lucrare a vrăjmașului. Te rugăm şi acum să ne ajuţi pe toţi să trăim în dragostea Domnului, ca să îţi cântăm:

Bucură-te, că toată viaţa ai fost în ascultare de Biserică;

Bucură-te, că pe toţi fraţii tăi, de la Adam şi Eva, i-ai purtat în inimă;

Bucură-te, că te-au durut rănile întregii omeniri;

Bucură-te, că te-ai rugat pentru întoarcerea celor căzuţi din dreapta credinţă;

Bucură-te, că și pe fraţii certaţi i-ai adus împreună;

Bucură-te, că i-ai ajutat pe tineri să își întemeieze familii, după voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că soţilor le spuneai să-și poarte crucea unui altuia;

Bucură-te, că pe mulți i-ai îndemnat să se întoarcă în ţară, la familiile lor;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult-nevoitorule!

Neîncetat te rugai ca toţi oamenii să dobândească putere sufletească spre „adevărata credinţă, căinţă, umilinţă, pocăință, smerenie, milostenie, bunătate și la urmă dragostea, care le cuprinde pe toate” şi pe toate le făceai în numele Preasfintei Treimi, Căreia Îi cântai cu bucurie: Aliluia!

Prin luptele tale de zi şi de noapte cu duhurile cele întunecate, ai dobândit gândul cel smerit, pe cei din jur văzându-i cuvioşi şi buni, iar pe tine socotindu-te cel mai mare păcătos. Ca răspuns la prețuirea pe care le-ai arătat-o şi la smerenia ta, ucenicii îţi spuneau „Cuviosul”, iar acum îţi cântăm cu toţii din dragoste așa:

Bucură-te, că nu te uitai la înfăţişarea din afară;

Bucură-te, că nu căutai îndreptăţirea;

Bucură-te, că umilinţele îți aduceau fericire;

Bucură-te, că îţi doreai întotdeauna locul din urmă;

Bucură-te, că luai asupra ta ocara pentru alții;

Bucură-te, că minunile le acopereai cu nebunia pentru Hristos;

Bucură-te, că ai fost văzut de multe ori în stare de har;

Bucură-te, că Domnul nu a lăsat lumina ta sub obroc;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Erai mulțumitor, Cuvioase, pentru ceea ce primeai şi te rugai pentru toți cei care au făcut milostenie cu tine, arătând că recunoştinţa ne lărgeşte inima spre a-I cânta Celui Care ne dă toate, dintru ale Sale: Aliluia!

Nenumărate sunt binefacerile tale, de care s-au folosit cei pe care i-ai întâlnit pe calea vieţii, că le vedeai cu ochii sufletului sărăcia de cele materiale, dar, mai ales, sărăcia de cele duhovnicești. Pentru aceasta, privindu-ne în suflet și văzându-ne legaţi de cele lumești, te rugăm să te milostivești și spre noi, care îţi cântăm:

Bucură-te, că nu amânai săvârșirea binelui;

Bucură-te, că ţi-a fost milă de săraci;

Bucură-te, că nu păstrai nimic pentru tine;

Bucură-te, că adeseori rămâneai doar în cămaşă;

Bucură-te, că harul te ocrotea de frig și de boală;

Bucură-te, că dăruiai cruci spre ocrotire şi spre întărirea credinţei;

Bucură-te, că picturile tale, care oglindesc Raiul, le-ai oferit în dar;

Bucură-te, că milostenia ţi-a deschis Raiul;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Trupul ţi-a fost, Cuvioase, într-o desăvârșită ascultare de suflet, că l-ai supus, prin aspre postiri și lupte duhovnicești. Pașii ți-au fost doar în calea Domnului, iar cu mâinile îmbrăţişai cerul ore în șir, pentru toată omenirea, cântând: Aliluia!

Rugăciunile îţi erau primite, căci, prin lepădarea cugetării tale, erai într-o neîncetată ascultare și Împărtășire cu Dumnezeu, Căruia Îi cereai să îi ducă pe toți oamenii pe calea veşniciei. Mijloceşte şi acum pentru noi, care îţi cântăm:

Bucură-te, că Îl lăudai pe Domnul, ziua şi noaptea;

Bucură-te, că trăiai rugăciunile Bisericii;

Bucură-te, că te-ai ridicat de la pământ în timpul rugăciunii;

Bucură-te, că la rugăciunea ta se deschidea cerul;

Bucură-te, că genunchii tăi purtau semnele nevoinţelor;

Bucură-te, că erai grabnic la rugăciunea pentru aproapele;

Bucură-te, că rugăciunile tale erau urmate de minuni;

Bucură-te, că și acum mijlocești primirea rugăciunilor noastre;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Uneltirile potrivnicului le-ai biruit, înarmat fiind cu Sfânta Cruce, cu care îţi însemnai trupul și pe care o purtai la vedere, că simţeai puterea ei ocrotitoare, dată de sfinţenia Celui Răstignit pe ea, Căruia Îi cântai: Aliluia!

Harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu te-a ajutat să lucrezi cu iubire pământul neroditor al sufletelor oamenilor, folosind uneltele nebuniei pentru Hristos, cu care i-ai ajutat pe mulți să-și smulgă patimile din rădăcină. Pentru aceste mari binefaceri, îți cântăm:

Bucură-te, că ai văzut lămurit sufletul oamenilor;

Bucură-te, că și gândurile rele le cunoșteai;

Bucură-te, că ai luat asupra ta păcatele, spre îndreptare;

Bucură te, că ai înfierat patima fumatului și a desfrânării;

Bucură-te, că i-ai smerit pe cei mândri;

Bucură-te, că i-ai ajutat pe cei căzuţi să se ridice;

Bucură-te, că ai îndemnat spre cumpătare duhovnicească;

Bucură-te, că, prin cântările tale, aduci pace în suflete;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

„Resteu, resteu, resteu” ţi-a spus Părintele Arsenie Boca, la care ai avut evlavie și pe care l-ai căutat, la fel cum ai făcut cu ceilalți mari duhovnici ai românilor. Cu adevărat, ai rămas toată viaţa tare în credință, ca resteul jugului și nu ne lași nici pe noi să ieşim din jugul lui Hristos, Căruia Îi cântăm, împreună cu tine: Aliluia!

Iisus Hristos, Domnul nostru, te-a învrednicit de daruri asemeni celor primite de Îngeri și te purta, întru repeziciunea Duhului Său, la cei care te chemau în ajutor sau îţi descoperea lucruri trecute, prezente şi viitoare, spre întărirea şi îndreptarea multora. Pentru acestea, îţi cântăm cu uimire sfântă:

Bucură-te, că ai adus vindecare bolnavilor, la care ai ajuns prin răpire;

Bucură-te, că şi celor întristați, aflaţi departe de ţară, te-ai arătat aievea ca să-i mângâi;

Bucură-te, că i-ai ajutat adesea pe oameni să afle voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pe mulți i-ai scăpat din primejdii de moarte;

Bucură-te, că vedeai sufletele celor cu viaţă sfântă, urcând la Cer;

Bucură-te, că ai prevestit epidemia care a venit peste lume;

Bucură-te, că toate le-ai arătat a fi în Puterea Lui;

Bucură-te, că Domnul ţi-a făcut cunoscut sfârşitul;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Sufletul nostru s-a întristat la vestea trecerii tale la Domnul, petrecută în Țara Sfântă, aşa cum ai cerut toată viaţa și cum ai prorocit. Însă, privindu-ţi chipul, ne-am încredințat că bucuria pe care ai avut-o, când ai văzut cerurile deschise ca să te primească, nu a mai încăput în inima ta, care a încetat să mai bată în această lume. Prin aducerea trupului tău în ţară, spre a fi îngropat la Mănăstirea Tismana, s-a împlinit Cuvântul Domnului, Care zice că „Întristarea voastră se va preface în bucurie”; iar noi, pentru acest mare dar făcut, prin tine, neamului românesc, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Trupul ţi-a fost cu adevărat biserică a Duhului Sfânt, iar de sfinţenia cu care Dumnezeu l-a îmbrăcat, arătată nouă prin ochii ce ne priveau deschişi, dar şi prin trupul moale, plin de mireasmă, ai rămas neschimbat după opt zile, până şi puterile Întunericului s-au înfricoșat şi au strigat în auzul tuturor, prin cei cuprinşi de duhuri necurate, care au vrut să se apropie de sicriul tău, iar noi îți cântăm cu cutremur:

Bucură-te, că L-ai aşteptat pe Domnul în rugăciune;

Bucură-te, că aducerea ta în ţară s-a făcut cu mare uşurinţă;

Bucură-te, că ploaia s-a oprit, ca să poţi fi pus în mormânt;

Bucură-te, că îndemnul spre lucrarea iubirii este testamentul de pe crucea ta;

Bucură-te, că te odihneşti pururea în slava sfinţilor nebuni pentru Hristos;

Bucură-te, că mijloceşti pentru cei care cinstesc pomenirea ta;

Bucură-te, că în toate nevoile eşti grabnic ajutător;

Bucură-te, că mulţi creștini mărturisesc minunile făcute de tine;

Bucură-te, Cuvioase Gherontie, mult nevoitorule!

Cuvioase Gherontie, cel Nebun pentru Hristos, care ai primit să suferi și să împlinești, pentru întreaga lume, rugăciuni cu lacrimi fierbinţi, îngenuncheri, postiri, privegheri de toată noaptea, dar, mai ales, lupte cu vrăjmașul, primeşte și rugăciunea aceasta și mijloceşte ca să ajungem şi noi să trăim iubirea lui Dumnezeu și să-I cântăm în veci, împreună cu tine: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori apoi, se citesc din nou Icosul 1, Condacul 1 si aceasta

Sfinte Cuvioase Gherontie, fratele şi părintele nostru iubitor, ascultă-ne rugăciunea şi mijloceşte pentru noi înaintea Preasfintei Treimi, ca să putem birui în lupta care se dă împotriva noastră; să căutăm ce-i mai de preț, adică sufletul; să ne îndepărtăm de păcate, să avem dragoste sfântă pentru toţi oamenii, să umblăm cu dreptate, să ne păstrăm dreapta credinţă, să ne smerim și să ne pocăim pentru păcatele noastre, să căutăm biserica, să ne ostenim pentru câștigarea Raiului, să dobândim răbdarea Dreptului lov şi a sfinţilor, să ne iubim ţara și locul unde ne-am născut, după cum şi tu ai iubit Țara Făgăraşului, care te-a odrăslit.

Aşa cum, în timpul vieţii, i-ai ajutat grabnic pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei deznădăjduiţi, pe cei singuri, dar și pe cei departe de dreapta credinţă, fii și acum alături de noi! Ajută-ne să credem că toate pe care le primim sunt cu ştirea Domnului, iar, când avem un necaz, să mulțumim prin cuvintele tale: „Doamne, fereşte de mai răul”, Roagă-te, să ne fie primită această rugăciune, ca de noi şi prin noi să se slăvească Preasfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.