Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Gherontissa sau „Stareţa”, săvârşeşte mulţime de minuni pentru cei ce aleargă la ea cu credinţă. Femeilor sterpe le dăruieşte copii, celor suferinzi de cancer şi de diferite boli le dă sănătate, elevilor iluminare şi diferitelor nevoi ale oamenilor le aduce degrabă rezolvare, ca „Grabnic Ascultătoare”.
În acest fel, ea este călăuza credincioşilor şi sfătuitoare sigură în viaţa lor. „Stareţa” dă o bucurie şi binecuvântare deosebită creşterii sau înfăptuirii oricărei lucrări bune, după cum mărturisesc pelerini evlavioşi care au crescut şi au progresat în muncile lor, în urma contactului cu această icoană a „Stareţei”.
Icoana este prăznuită în ziua de 2 decembrie, în aceasta zi făcându-se amintire de o minune săvârșită de Maica Domnului Gherontissa în anul 1948, când Mănăstirea Pantocrator a fost salvată dintr-un incendiu prin intervenția minunată a Maicii Domnului. Datorită acestei minuni, icoana mai este numită și „Pyrosoteira”, adică „Izbăvitoarea de foc”.
[adrotate group=”4″]
Pentru acestea toate și altele multele minuni săvârșite de sfânta icoană a Maicii Domnului Gherontissa, să ne rugăm ei cu nădejde și încredere așa:
Bucură-Te, a Muntelui Athos sfântă dorire,
Călăuzitoarea monahilor pe căile desăvârşirii,
Candela nestinsă a rugăciunii pentru mântuirea lumii,
Trezirea grabnică a conştiinţelor adormite în păcat,
Negura care acoperă mulţimea păcatelor noastre,
Norul Cel cuvântător străpuns de razele Soarelui dreptăţii,
Corabia rugăciunii ce ne păzeşte de tulburările ispitelor lumeşti,
Ancora cea tare a celor ce călătoresc pe marea vieţii,
Pământul binecuvântat al mântuirii credincioşilor,
Poarta pocăinţei celor greşiţi,
Mângâierea cea lină a celor din necazuri,
Dragostea cea nețărmurită pentru cei neputincioşi,
Maica duhovnicească şi prea blândă a creştinilor,
Izvorul darurilor dumnezeieşti,
Scara împăcării noastre cu Dumnezeu,
Scutul mântuirii credincioşilor de săgeţile ispitelor,
Cartea nescrisă a Împărăţiei cerurilor,
Odihna inimilor strâmtorate de gânduri potrivnice mântuirii,
Îngrădirea inimilor cu stâlpii rugăciunii de pocăință,
Stareţa Cea desăvârşită întru toată înţelepciunea, Care povăţuieşte pe toţi monahii în pământul binecuvântat al Împărăţiei cerurilor, nu seca izvorul rugăciunilor Tale, ci ne împărtăşeşte pe toţi dintru acesta, adăpând setea noastră de mântuire.
Pe monahi îi ocroteşte, tinereţile le îndreptează spre limanul Adevărului, pe prunci îi hrăneşte cu darurile bunătăţii Tale nesfârşite, pe fecioare le împodobeşte cu frumuseţea cea strălucitoare a virtuţilor, pe preoţi îi păzeşte sub acoperământul Tău de toată tulburarea vrăjmaşilor nevăzuţi, pe maici le înţelepţeşte a-şi creşte pruncii în frică de Dumnezeu, pe pustnici îi păzeşte de toată mânia celui potrivnic, pe cei din primejdii îi adu în corabia rugăciunii Tale, pe bolnavi îi ridică cu mâna Ta cea puternică şi pururea întinsă la rugăciune din patul durerilor, pe cei singuri îi acoperă cu veşmântul bucuriei duhovniceşti, pe cei chinuiţi de duhurile răutăţii îi slobozeşte la limanul păcii lui Hristos, pe cei ce călătoresc pe uscat, prin aer şi pe ape îi fereşte de toată primejdia şi tuturor Te fă toate, pe podul rugăciunii Tale ducându-ne pe toţi la Hristos, Calea Cea veşnică a adevărului Tatălui, întru lumina Duhului.
Neputinţa noastră o cercetează şi, mai ales, fii lângă noi în ceasul sfârşitului, păzindu-ne de asuprelile celui potrivnic şi mijlocindu-ne iertare şi sălăşluire în corturile celor mântuiţi, ca pururea să Te mărim pe Tine şi să aducem slavă Tatălui Celui Milostiv şi Iubitor de oameni, Preaiubitului Său Fiu şi Duhului Celui mângâietor în veci. Amin.
[adrotate group=”2″]